Fragment #8

Un bătrân înecându-se în alcool și minciuni pe-o terasă infectă, O doamnă fumându-și, cu ardoarea primei, a zecea ţigară,  Un copil ascultând muzică mai tare ca de obicei,  Eu transformând tăieturile în adevărate săpături până în adâncul corpului suferind.  Noi toţi, căutand acel spaţiu care să ne scape de tot. Spaţiul care nu poartă nume,... Continue Reading →

Advertisements

Fragment #7

Urcă pe acoperișul blocului pentru a scăpa, de data aceasta intr-un alt fel, de toată tensiunea care-i încoarda corpul și mintea-i obosită. Cuprinde în următoarele  minute cerul cu urletul său. Își stoarce plămânii de aer, strigă de se aude până-n vârful munţilor, ţipă până-n străfundul pămalântului, în adâncul mării, în mijlocul brazilor. Timpul i se... Continue Reading →

Dear diary #3 

Închipuire de miez de noapte. Conturez un zâmbet psihopat imaginându-mi cum dansez violent, violet. Aud melodii dar nu-mi dau seama de numele cântecului. O mașina mă zdrobește ca pe un gând(ac). Râd. Corpu-mi este cald, corpu-mi plânge sânge. Lacrimile-mi lucesc ca și cristalele în lumina difuză a nopţii. Râsu-mi e mai tare în timp ce... Continue Reading →

Fragment #6

Visează cum organizează o paradă a sa, a morţii sale. Tristul defilează pe strada singuratică, cuţitul în mâna dreaptă. La început, pașii-i sunt rapizi, băiatul este sigur de decizia luată și se grăbește spre destinaţia-i eternă. Cuţitul despică ager carnea pânală când venele-i sunt la văzul tuturor. Imaginea morbidă merge mai departe cu buzele-i vineţii... Continue Reading →

Fragment #5

E noapte. Bărbatul se ridică având viteza unei mașini stricate din patul în care putrezește. Stricăciunea iese pe balcon, despică porţile cerului care parcă urlă împreună cu el.  Vrea să își despice corpul, cu mare-mare grijă, ca și în timpul unei operaţii. Vrea să vadă tot sângele-i curgând șiroaie ca și lacrimile-i pe obraji, cum... Continue Reading →

Fragment #4

Plânge, plouă și tună, fulgeră de câteva săptămâni. De așa o furtună nu a mai fost auzit de o eternitate.  Fata inundă sat după sat, umple văile iar dealurile le uda. Munţii se înclină de la ploaie, copacii cad rând pe rând într-o avalanșă fiind călăuziţi de râu spre lacul din vale. Aleargă împreună cu... Continue Reading →

Fragment #3

O fată se aruncă în gol. 5 secunde până la îmbratisarea asfaltului arzător. Fata nu ţipă, ci zâmbește ironic ca și un copil care și a văzut deja cadoul mult așteptat de Crăciun. 5 minute până la revederea cu Moartea. S-au mai întâlnit cu un timp în urmă, dar Viaţa, egoistă, nu a lăsat-o pe... Continue Reading →

Fragment #2

Uneori i-ar place să dispară, să se sufoce, să ardă, să nu mai fie. Dar nu oricum. Moartea lui trebuia să fie complexă, gândită dar impulsivă - nicidecum banală, obișnuită.  Își imaginează cum se scufundă în lac, s-ar îneca privind suprafaţa care desparte apa de aerul devenit inutil; lumini difuze si contorsionate. Corpu-i va deveni... Continue Reading →

Fragment #1

Deschide ochii, unde sunt?, strigă el. Un sentiment de dezamăgire și furie pune stăpânire pe fiinţa-i confuză. Se uită împrejur speriat. Își amintește în cele din urmă de ceea ce s-a întâmplat și realizează unde se află. Dă-o dracu', murmură el involuntar. Închide ochii. Reconstituie scena crimei: Ducea pistolul la tâmplă, mâna îi tremura ca... Continue Reading →

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑